A fost un oarecare călugăr sihastru, plin de toate bunătăţile, care se ruga lui Dumnezeu, zicând aşa: „Doamne, dă-mi mie să ştiu ce sunt judecăţile Tale, cele de multe feluri”. Şi a făcut post mare pentru această pricină. Dar nu i-a arătat Dumnezeu lui vreme multă ce este cu neputinţă omului a le cunoaşte pe acelea. El însă se nevoia mai departe, rugând pe Dumnezeu pentru aceasta. Deci, Dumnezeu, vrând să-l încredinţeze pe el şi să nu se ostenească fără de minte, i-a dat lui un gând ca acesta:  să meargă să cerceteze pe un bătrân, vechi de zile, ce stătea departe de dânsul, ca să-l întrebe pe el. Deci, luându-şi hrană, s-a dus la stareţul. Şi i-a trimis Dumnezeu lui un înger în chip de călugăr şi întâmpinând pe sihastrul, i-a zis: „Unde mergi, robul lui Hristos?” Iar el i-a zis: „La cutare sihastru”. Iar acela a zis: „Şi eu, dar, voi merge cu tine la dânsul”. Deci, bucurându-se sihastrul de tovărăşie, au mers împreună. Şi în ziua dintâi, mergând, au găzduit la un oarecare om, iubitor de Dumnezeu şi acela primindu-i pe ei, i-a cinstit cu multă omenie şi au mâncat dintr-un blid de argint. Iar după ce au mâncat, îngerul luând blidul, l-a aruncat în mare.  Şi s-a întristat foarte, de aceasta, sihastrul. Iar de acolo mergând, a doua zi, au găzduit la un om primitor de străini, care şi picioarele lor le-a spălat şi bine i-a cinstit pe ei. Şi omul acela a adus la dânşii încă şi pe singurul său fiu, ca să-l blagoslovească pe el, precum l-au şi blagoslovit; dar peste noapte, mergând, îngerul i-a sugrumat copilul. Şi simţind sihastrul, nu i-a zis nimic, pricepând că mai pe urmă avea să înţeleagă. Iar a treia zi mergând, n-au aflat pe nimeni care să-i primească, însă au găsit o casă pustie, veche şi şezând la umbra pereţilor, au început a mânca posmagi, de care ducea sihastrul. Şi, după ce au şezut ei, îngerul sculându-se, s-a încins şi a început a strica casa şi iarăşi a o zidi pe ea. Atunci, sihastrul a început a-l ocărî pe el cu mânie şi mustrându-l, îi zicea aşa: „Oare înger eşti sau drac? Că nu faci lucrurile lui Dumnezeu”. Şi i-a zis lui îngerul: „Dar ce am făcut?” Şi i-a răspuns bătrânul: „Ieri şi alaltăieri, acolo unde ne-au primit acei oameni de Dumnezeu iubitori, unuia blidul i l-ai aruncat în mare şi altuia i-ai omorât copilul, iar aici, unde n-am aflat nimic şi nici oameni nu sunt, oare cui zideşti casa aceasta?” Atunci i-a spus lui îngerul: „Să nu te minunezi, bătrânule, de aceasta, nici să nu te sminteşti de mine, ci ascultă ca să-ţi spun: Omul cel ce ne-a primit pe noi întâi era plăcut lui Dumnezeu întru toate, dar blidul pe care l-am aruncat îi venise lui dintr-o nedreptate. Deci ca să nu-şi piardă plata sa, din pricina blidului aceluia, l-am aruncat în mare, iar tu nu te mira de aceasta.  Asemenea, al doilea om, plăcut este şi el lui Dumnezeu, dar de i-ar fi trăit acel copil mic, apoi de mare răutate avea să fie pricinuitor şi vas al vrăjmaşului. Pentru aceea l-am sugrumat şi i-am scos sufletul, pentru bunătatea tatălui său, ca şi acela să se mântuiască. Deci, nici de aceasta să nu te sminteşti, părinte”. Iar bătrânul i-a zis: „Dar aici, în loc pustiu, ce faci, stricând casa această şi iarăşi zidind-o pe ea?” Şi ia răspuns îngerul: „Omul din casa aceasta şi-a pierdut averea şi, sărăcind a plecat. Dar moşul lui, zidind palatul acesta a pus aur în perete. Deci, pentru aceea i-am surpat casa, ca nu cumva să piardă cineva pe Dumnezeu, căutând aurul acela aici şi sufletul acela să se osândească, zidul nou arătând că pereţii vechi nu mai sunt”. Şi acestea spunându-i-le cu deamănuntul, îngerul i-a zis lui: „Mergi, bătrânule, la chilia ta înapoi şi nu te mai osteni fără de minte. Că grăieşte Duhul Sfânt: Judecăţile Domnului sunt adânci şi mult necercate şi neştiute de oameni. Deci, nu căuta să le pătrunzi pe ele, că nu-ţi este ţie de folos”. Şi acestea zicând către bătrân, îngerul, într-acel ceas, s-a făcut nevăzut. Iar sihastrul, temându-se foarte, a înţeles să nu mai întrebe de judecăţile lui Dumnezeu, spunând tuturor cele întâmplate. Şi aşa şi-a mântuit sufletul său în Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos. 

Zilele trecute, un ciclon a traversat sudul României producând multe daune, mai ales prin puterea vântului.

În aceleși timp, norii învolburați  au adăpat cu ape bogate Bărăganul însetat de seceta prelungită, renăscând speranța agricultorilor pentru un început bun culturilor de toamnă.

Categories: Articole