Menu Home

Credinţa noastră este sigură

Liturghia creștină nu se preocupă cu apărarea credinței față de blasfemiatori sau batjocoritori, ci face eforturi pentru primirea deplină a tainei de către credincioși.

Pentru o înţelegere corectă a textelor evanghelice ale Învierii sunt necesare două observații:

În primul rând, nimeni nu s-a învrednicit să-L vadă pe Iisus înviind din morţi. Mulţi L-au văzut murind pe Cruce; Iosif şi Nicodim L-au pus în mormânt; însă niciun om nu a fost martor al Învierii. În zorii celei de-a treia zi, Iisus a apărut înaintea femeilor şi s-a arătat în repetate rânduri mai multor persoane, lui Cleopa şi tovarăşului său pe drumul spre Emaus, lui Simon Petru şi lui Ioan, lui Toma, cel ce s-a îndoit, lui Iacov, celor unsprezece aflaţi împreună, la „peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit” (1 Cor 15, 6); după vreo şase ani, s-a arătat şi Sfântului Pavel pe drumul spre Damasc (FA 9, 3-9; 22, 6-10; 26, 13-15).

În al doilea rând, acesțe arătări consemnate de evanghelişti prezintă numeroase discrepanțe în ceea ce priveşte numărul, ordinea şi circumstanţele. Aceste diferenţe vin din mulţimea mărturiilor pe care evangheliştii le-au încorporat în Evangheliile lor, fără a încerca să armonizeze diferenţele, armonizarea este întordeauna îndoielnică!! În mozaicul tradiţiilor, un singur lucru nu poate fi pus la îndoială: Iisus, iar nu altcineva, S-a arătat multor martori, nu ca o nălucă sau ca o arătare imaterială, ci aşa cum L-au cunoscut aceştia în timpul peregrinărilor împreună cu El pe drumurile prăfuite din Palestina sau pe țărmurile lacului. Aceasta nu forţează voia omului de a primi adevărul revelaţiei; totuşi, credinţa noastră este sigură, deşi obiectul poate părea nu foarte limpede. O demonstraţie apodictică a tuturor apariţiilor nu este o condiţie sine qua non a procedurilor judiciare sau istorice; cu atât mai mult, ar fi o obrăznicie să încercăm să demonstrăm ceea ce s-a întâmplat în taina mormântului sigilat de către iudei, lucru care nu poate fi cuprins, nici chiar imaginat de o minte creată. (G. Barrois)

 

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut