Unde mergi să paști, Bunule Păstor, Tu, care porți pe umeri întreaga turmă? Acea singură oiță reprezintă întreaga natură umană pe care ai luat-o pe umerii Tăi. Arată-mi locul de odihnă, condu-mă la pășune bună și hrănitoare, cheamă-mă pe nume, pentru ca eu, care sunt oița Ta, să pot asculta glasul Tău și, prin El, să pot avea viața veșnică: Arată-mi-l pe acela pe care îl iubește sufletul meu (Ct 1,6 Vg).
Căci așa te numesc, deoarece numele Tău este mai presus de orice nume și de orice înțelegere și nici măcar întregul univers al ființelor raționale nu este în măsură să-L rostească și să-L înțeleagă. Așadar, numele Tău, în care se arată bunătatea Ta, reprezintă iubirea sufletului meu față de Tine. Cum aș putea să nu te iubesc, de vreme ce Tu m-ai iubit așa de mult? M-ai iubit așa de mult, încât Ți-ai dat viața pentru turma pășunii Tale. Nu se poate imagina o iubire mai mare decât aceasta. Tu ai plătit mântuirea mea cu viața Ta.
Așadar, fă-mă să înțeleg unde paști, pentru ca eu să pot găsi acest loc mântuitor și să mă umplu cu hrană cerească, pentru că cel care nu mănâncă din ea nu poate să intre în viața veșnică. Fă să merg la izvorul proaspăt și să iau din el băutura divină, acea băutură pe care Tu i-o oferi celui căruia îi este sete. Fă să iau din el ca din izvorul coastei Tale deschisă de suliță. Pentru cel care bea din el, această apă devine izvor care țâșnește spre viața veșnică (In 4,14).
Dacă mă accepți la aceste pășuni, cu siguranță, mă vei face să mă odihnesc la amiază, atunci când, dormind în pace, mă voi odihni în lumina care este fără umbră. Într-adevăr, amiaza nu are umbră, atunci când soarele strălucește vertical. La amiază Tu faci să se odihnească cei pe care i-ai hrănit, atunci când îi vei primi pe fiii Tăi împreună cu Tine în lăcașurile tale. Însă nimeni nu este considerat vrednic de această odihnă, de la amiază, decât fiul luminii și fiul zilei. Cel care a stat totuși departe de întunericul serii și al dimineții, adică de rău, cu începutul și sfârșitul său, acesta este așezat de soarele dreptății la amiază, ca să se poată odihni în ea.
Așadar, explică-mi cum trebuie să mă odihnesc și cum trebuie să pasc și care este calea odihnei de la amiază, ca să nu se întâmple să mă îndepărtez de călăuza mâinii Tale prin ignorarea adevărului și să mă unesc cu turme străine.
Acestea le spune mireasa din Cântarea Cântărilor, plină de grijă față de frumusețea ce îi vine de la Dumnezeu și doritoare să înțeleagă în ce mod poate să-i dureze fericirea pentru totdeauna. (Sf Grigorie de Nyssa)
Categories: Articole