Nouă, pretutindeni,

     călăuză ne-a fost steaua

     după cum în fruntea voastră Moise

     purtând al său toiag

     v-a făcut să strălucească

     lumina cunoștinței de Dumnezeu.

Pe voi, mana,

     v-a hrănit odinioară

     și stânca v-a adăpat;

     pe noi, nădejdea Acestuia

     ne-a îndestulat

     de harul Lui

     hrăniți.

Nu avem de gând

     în Persia

     să ne întoarcem

     pe drum neumblat,

    dorim să vedem,

    să ne închinăm și să slăvim

    prunc tânăr

  Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

Categories: Articole