Pentru lege ca un ostaş al lui Hristos, Ştefan oştindu-se împotriva ucigătorilor Domnului, îmbrăcat fiind cu puterea Lui cea nebiruită, a biruit tot eresul cel hulitor al călcătorilor de lege.

  Cu râvna dragostei lui Hristos aprinzându-se şi spre luptă dezbrăcându-se, plin fiind de credinţă şi de Dumnezeiescul Duh, întâiul Mucenic a adeverit tuturor propovăduirea pescarilor cea de Dumnezeu rânduită.

  Tu Hristoase pentru oameni în om din Fecioara îmbrăcându-Te, ca un prunc Te-ai înfăşat, iar întâiul Mucenic al Tău, cu zvârliturile de pietre fiind împresurat, de om s-a dezbrăcat.

Ieri am celebrat nașterea în timp a Regelui nostru veșnic; astăzi celebrăm pătimirea triumfătoare a ostașului Său.
Într-adevăr, ieri, Regele nostru, îmbrăcat cu trupul nostru, ieșind din sânul Fecioarei, a binevoit să viziteze lumea; astăzi, ostașul, ieșind din cortul trupului, a plecat triumfător spre cer.
Regele nostru, care este Cel Preaînalt, a venit la noi umil, dar nu a putut să vină cu mâinile goale. Într-adevăr, a adus un mare dar ostașilor Săi, prin care nu numai că i-a îmbogățit din abundență, ci i-a și întărit ca să fie invincibili în luptă. Căci le-a adus darul iubirii, care îi conduce pe oameni la comuniunea cu Dumnezeu.
Ceea ce a adus, a distribuit; fără să sufere vreo pier­dere, a îmbogățit în mod minunat sărăcia credincioșilor Săi și a rămas plin de comori inepuizabile.
Așadar, iubirea care L-a făcut pe Hristos să coboare din cer pe pământ l-a înălțat pe Ștefan de la pământ la cer. Aceeași iubire, care înainte era în Rege, a strălucit apoi în ostaș.
Ștefan, așadar, pentru a merita coroana pe care o semnifica numele său, avea ca arme iubirea și cu ea învingea pretutindeni. Prin iubirea lui Dumnezeu, nu a cedat în fața iudeilor care s-au ridicat împotriva lui; prin iubirea față de aproapele, s-a rugat pentru cei care îl loveau cu pietre. Prin iubire îi mustra pe cei aflați în greșeală, ca să se corecteze; prin iubire se ruga pentru cei care îl băteau cu pietre, ca să nu fie pedepsiți.
Susținut de puterea iubirii, l-a învins pe Saul care i se opunea cu cruzime și, după ce l-a avut pe pământ ca persecutor, a avut bucuria să-l aibă în cer ca însoțitor. Aceeași iubire sfântă și neobosită dorea să-i cucerească prin rugăciune pe cei pe care nu a putut să-i conver­tească prin mustrări.
Și iată că acum Pavel este fericit împreună cu Ștefan, cu Ștefan se bucură de slava lui Hristos, cu Ștefan tre­saltă de bucurie, cu Ștefan domnește. Acolo unde Ștefan, ucis cu pietre de Pavel, l-a precedat, acolo l-a urmat Pavel, ajutat de rugăciunile lui Ștefan.
Cât este de adevărată această viață, fraților, în care nu Pavel este tulburat de uciderea lui Ștefan, ci Ștefan se bucură de compania lui Pavel, pentru că iubirea aduce bucurie în amândoi. Într-adevăr, în Ștefan, iubirea întrece cruzimea iudeilor; în Pavel, iubirea a acoperit mulțimea păcatelor; în amândoi, iubirea le-a adus meritul de a poseda împărăția cerurilor.
Iubirea, așadar, este izvorul și originea tuturor bunu­rilor, apărarea strălucită, calea care duce la cer. Cel care umblă în iubire nu poate să greșească, nici să se teamă. Ea călăuzește, ea apără, ea conduce la scop.
De aceea, fraților, deoarece Hristos a înălțat scara iubirii, prin care fiecare creștin poate să urce la cer, păstrați cu tărie iubirea curată, practicați-o între voi și, progresând în ea, urcați mereu. (Fulgențiu de Ruspe)

Epectaza* definește învățătura dezvoltată de Sf. Grigorie de Nisa potrivit căreia sufletul, fiind atras de Dumnezeu, se află într-o permanentă mișcare ascendentă către treptele superioare ale harului. De la epektasis- urcuș.

Categories: Articole