Așadar, pentru că poporul tău este,

     poruncește, Fiule,

     sub acoperișul Tău

     să intre, ca să vadă

     sărăcia cea bogată

     (și)  lipsa cea de cinstire vremelnică;

 pe Tine, slavă

     te am și fală;

     de aceea, nu mă rușinez;

     Tu, harul însuși ești

     și podoaba

     acestui adăpost și a mea;

     fă-le semn să intre;

de sărăcia mea

     nimic nu-mi este grijă

     căci pe Tine te am comoară,

     pe care împărații au venit s-o vadă;

Împărații și magii,

     care au aflat că s-a arătat

     Prunc tânăr,

     Dumnezeu cel mai ‘nainte de veci”.

Categories: Articole