Menu Home

Două sisteme de calcul antice pentru durata Postul Mare

Sistemul de calcul palestinian, avea
durata de șase săptămâni, incluzând sâmbetele și duminicile intervalului
dar și actuala Săptămână Mare, avea strict 40 de zile calendaristice. Pentru acest sistem Săptâmâna Mare își pierduse sensul inițial de perioadă
a postului, rămânând doar cu dimensiunea simbolică, liturgică și teologica, extrem de
solid elaborată de către imnografii de la mănăstirea Sf Sava: Cosma de Maiuma, Andrei Cretanul, Ioan Damaschin.
Sistemul antiohian, având șapte
săptămâni, cuprindea 40 de zile de post efectiv, excluzând din numărul
zilelor postite sâmbetele, duminicile și Săptămâna Mare. Acest sistem de
calcul va duce inevitabil la prelungirea postului cu 1 săptămână, respectiv
6 săptămâni de post + Săptămâna Mare, așa cum se constată în Epistola Festivă a Sf Atanasie cel Mare, din anul 330, când anunțând data
Paștelui, face referire la “timpul Postului Paștelui și Postul Săptămânii
Sfintelor Pătimiri”.
Pentru antiohieni, Săptămâna Mare își păstrează statutul de perioadă a postirii, distincta de cele 40 de zile. Dat fiind că se practica în capitala
imperiului, acest sistem se va extinde în toata Ortodoxia din sec IV-V, fiind definitoriu pentru ritul bizantin. Astăzi deși s-a pierdut înțelesul acestor două părti constitutive ale Postului Mare, respectiv Patruzecimea și Postul Săptămânii
Mari, imnografia Triodului, păstrează, pe baza legii succesiunii ereditare, vechea
distincție între aceste două perioade, cum vedem la vecernia Sâmbetei lui
Lazăr, când conform calculelor vechi se încheia postul patruzecimii:
“Săvârșind aceste patruzeci de zile de suflet folositoare, cerem să vedem și
Sfânta Săptămână a Pătimirilor Tale, Iubitorule de oameni…”

 

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut