A venit împărăția vieții și a fost distrusă stăpânirea morții.

A apărut o generație diferită și o viață diferită și un mod diferit de a trăi. Însăși natura noastră a suferit o schimbare. Care este această generație? Aceea care  nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut (In 1,13).
Cum se poate întâmpla aceasta? Ascultă și îți voi explica pe scurt. Această descendență nouă este zămis­lită prin credință, este născută prin renașterea Botezului, are ca mamă Biserica, suge laptele învățăturii sale și al instituțiilor sale. Apoi, are ca hrană a sa pâinea cerească. Vârsta matură este constituită de un stil înalt de viață. Nunta sa este familiaritatea cu înțelepciunea. Fiii săi sunt speranța, casa sa este împărăția, moștenirea și bogăția sa sunt bucuriile paradisului. Scopul său nu este moar­tea, ci acea viață veșnică și fericită, care le este pregătită celor care sunt vrednici de ea.
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul (Ps 117,24), o zi diferită de cele care au fost rânduite la începutul creației lumii și care se măsoară prin trecerea timpului. Această zi marchează începutul unei creații noi. Pentru că, așa cum afirmă profetul, în această zi, Dumnezeu creează un cer nou și un pământ nou. Care cer? Fir­mamentul credinței în Hristos. Și care pământ? O inimă bună, așa cum a spus Domnul, un pământ însetat de ploaia care o irigă și care produce lanuri îmbelșugate de spice.
În această creație soarele reprezintă o viață curată, iar stelele reprezintă virtuțile; aerul reprezintă o condu­ită bună; marea, profunzimile bogăției înțelepciunii și ști­inței (Rom 11,33). Ierburile și vlăstarele sunt învățătura bună și Sfânta Scriptură, din care paște poporul, turma lui Dumnezeu. Pomii fructiferi reprezintă respectarea poruncilor.
În această zi este creat omul adevărat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Oare nu trebuie să devină lumea ta acest început: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, această zi și această noapte care, cum spune pro­fetul, sunt diferite de celelalte zile și de cele­lalte nopți?
Însă încă nu am explicat ceea ce este mai important în acest har. Această zi a distrus suferințele morții. Această zi l-a dat lumii pe Întâiul-născut dintre cei morți.
Mă duc, spune El, la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dum­nezeul Meu și Dumnezeul vostru (In 20,17). O, veste mângâietoare și splendidă! Cel care s-a făcut om pentru noi, deși era Fiul Unul-născut al lui Dumnezeu, pentru a ne face frații Săi, se prezintă ca om înaintea Tatălui, pentru a-i duce cu Sine pe toți cei care sunt uniți cu El. (Sf Grigorie de Nisa)

Categories: Articole