După un înțeles spiritual, spunea bătrânul, Sfânta Biserică a lui Dumnezeu este chip şi icoană a întregului cosmos, constând din fiinţe văzute şi nevăzute, având aceeaşi unitate şi distincție ca şi el. Ca edificiu, biserica fiind un singur locaş se deosebeşte totuşi după forma ei spaţială, împărțindu-se în locul destinat numai preoţilor şi liturghisitorilor, pe care îl numim “ieration“ şi în cel lăsat pe seama întregului popor credincios, pe care îl numim “naos“.

Tot aşa şi totalitatea lucrurilor aduse de Dumnezeu la existenţă prin creaţie, se împarte în cosmos inteligibil. constând din ființe spirituale şi netrupeşti şi în cosmosul acesta sensibil şi corporal, ţesut grandios, din multe forme şi naturi. Prin aceasta, cosmosul, ca un fel de altă bisercă a lui Dumnezeu, indică cu înţelepciune spre aceasta pământească, ce e făcută de mâini. Această totalitate are ca ieration cosmosul de sus, destinat puterilor de sus, iar ca naos pe cel de jos la îndemâna celor sortiţi să trăiască o viaţă legată de simţuri. (Sf Maxim Marturisitorul)

Fotografie istorică, din anul 2020, când slujbele divine se desfășurau în exteriorul lăcașului de cult.

Categories: Articole