În anul acesta, 2023, se împlinesc 130 de ani de la târnosirea bisericii parohiale, la data de 14 octombrie 1893, primind hramurile Sfinții Arhangheli și Sfânta Parascheva.

Cu acest prilej, care rodește mulțumire către Dumnezeu, recunoștință pentru înaintași iar pentru noi, cei de acum, asumare mai conștientă a împlinirii faptelor plăcute lui Dumnezeu, s-a elaborat un însemn grafic, ce la o lectură atentă, se dorește a oferi semnificații duhovnicești evenimentului comunității noastre.

Slujirea lui Dumnezeu în Biserică este în mod fundamental liturgică, de aceea logo-ul aniversar se prezintă stilizat sub forma unui potir în care ritmul ascendent al compoziției pornește de la bază, desemnând realitatea concretă a comunității creștinilor din Parohia Plevna, loc al prezenței darurilor Duhului Sfânt  în cei 130 de ani de existență a bisericii, edificată de o comunitate harnică și credincioasă, aflată de foarte puțin timp (1882) în acest spațiu geografic al Bărăganului sudic.

Semn al credinței, ostenelilor și darului înaintașilor noștri către Dumnezeu și spre posteritate, spre a fi obârșie a nașterii pentru viața cerească,  spațiu generos de dobândire a harurilor și treaptă a ultimului popas în peregrinarea vieții pământești, biserica este „ poartă a cerului!” (Facerea 28, 17) oricui accesibilă.

Piciorul potirului este ilustrat simbolic de părțile dinspre apus ale planului bisericii parohiale, pridvorul și pronaosul, spații ce în mod tradițional trimit la dimensiunea kerigmatică a propovăduirii Evangheliei. Anume slujirea învățătorească, prin care slujitorii Bisericii au înmulțit talantul învățăturii bune și folositoare, punând începutul școlii în tinda/pridvorul bisericii, (primul preot al comunității noastre fiind și învățător) dar și cultivând dimensiunea terapeutică a penitenței, cea plină de speranță și nădejde pentru tămăduirea sufletească, legată în mod istoric, iconografic și cultic de spațiul pronaosului

Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. (1 Ioan 1, 9)

Cupa potirului este evidențiată vizual prin deviza ortodoxiei și ortopraxiei oricărei comunități creștine: ÎN SLUJBA LUI DUMNEZEU ȘI SLUJIND OAMENILOR, o  legătură conștientă cu Dumnezeu și cu semenii prin slujire și proexistență.

Cea mai deplină pildă de trăire și lucrare în spiritul proexistenței pentru Biserică și pentru creștini este Domnul nostru Iisus Hristos, „El, fiind Cuvântul lui Dumnezeu S-a pogorât la nivelul unui purtător al cuvântului omenesc pentru a ridica pe oameni la nivelul dialogului cu Dumnezeu și, cu aceasta la nivelul înălțimii lui Dumnezeu după har, ca să se poată umple de toată cunoașterea și înțelegerea lui Dumnezeu. El, Care este absolut, S-a așezat într-o relație de reciprocitate cu noi, oamenii, așteptând răspunsul nostru, făcându-Și dependentă eficacitatea operei Sale de mântuire pentru noi, de consimțirea noastră. El a luat modelul proexistenței umane, S-a făcut om „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”. Apoi „S-a sfințit pentru noi” ca om, ca să fim și noi sfințiți în adevăr” (Ioan 17, 19). Și tot „pentru noi Și-a pus sufletul Său” (Ioan 3, 16), pentru ca oamenii ” viată să aibă și din belșug să aibă” (Ioan 10,10). De aceea, „datori suntem și noi să ne punem sufletul pentru toți” (Ioan 3, 16). Pentru alții, pentru sporirea și înălțarea vieții lor; datori suntem și noi să ne înălțăm viața, dar și să murim când aceasta e necesar, pentru binele lor și pentru mai marele bine al lor”. (D. Stăniloae)

În cupa potirului sunt reprezentate, din planul bisericii parohiale, părțile dinspre răsărit, naosul și Sfântul Altar.

În centrul bisericii parohiale, în naos, locul dobândirii plenitudinii comunității rugătoare prin împărtășirea euharistică, este vizibil Sfântul Agneț, în culoarea jertfei, culoarea dragostei lui Dumnezeu pentru om:

Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? „Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!” (Isaia 63, 1-2)

făcând trimitere la accesibilitatea Cerului, rodul slujirii răscumpărătoare a Domnului Iisus în istorie și veșnicie: Cerul, prin Euharistie, vine spre fiecare om și același Cer atrage, toată Biserica, spre Dumnezeu

Cerul în care s-a înălţat Hristos şi în care ne atrage și pe noi în Euharistie este una cu centrul cel mai intim al Bisericii, Biserica se întinde  până unde este Capul ei. De acolo, din Trupul înviat și înălțat al Capului ei, se preface continuu Biserica tot mai deplin în Trupul Lui, împreună cu pâinea și cu vinul din care membrii comunității se hrănesc şi care sunt oferite de comunitate împreună cu ea însăşi, lui Hristos, sau îndreptate spre înălțimea Lui. Comunitatea este prefăcută din nou în Trupul şi Sângele lui Hristos nu numai ca ceea ce este, ci și ca ceea ce va fi, în mişcarea ei înainte prin mâncarea pâinii şi consumarea vinului. Ea e prefăcută în mers, sau e angajată în Hristos în paşii ei viitori pentru ca mersul ei să fie spre asemănarea cu Hristos, a dată cu transfigurarea materiei. (D. Stăniloae)

De observat că potirul euharistic stilizat în logo se extinde în afara spațiului eclezial, propriu slujirii liturgice, spre exterior, spre lume. Acest lucru corespunde conceptului de „Liturghie de după liturghie”, ca slujire a preoției generale a fiecărui credincios

Fiecare creștin este chemat să continue în întreaga lui viață ceea ce trăiește în spațiul și în timpul liturgic, adică să realizeze permanența liturghiei interioare în viața personală, atât în angajamentul public, profesional, social,  familial, cât și în viața cea mai intimă. Cu alte cuvinte, chiar dacă Sfânta Liturghie din biserica s-a încheiat cu ultimul „Amin”, atât slujitorul, cât și întreaga obște creștină care a participat la lucrarea sfințirii sunt îndatorați să continue aceasta lucrare. „Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”, prin comportamentul nostru, prin ținuta noastră, prin chemarea lui Dumnezeu într-o minte curată. (Ion Bria)

Acest însemn grafic a credinței, nădejdii și dragostei lucrătoare în timp va fi folosit anul acesta pe toate documentele oficiale ale parohiei precum și în personalizarea altor documente.

Categories: Articole