Menu Home

O cântare scrisă de un strămoș din sec IV, este cântată și azi în toată lumea creștină

Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pe Tine, Doamne, Te mărturisim,

Pe Tine, veșnicule Părinte, tot pământul Te cinstește.

Ție toți îngerii, Ție cerurile și toate puterile,

Ție Heruvimii și Serafimii cu neîncetat glas îți strigă. :

Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot !

Pline sunt cerurile și pământul de mărirea slavei Tale;

Pe Tine Te laudă ceata slăvită a Apostolilor,

Mulțimea vrednică de laudă a proorocilor,

Oștirea îmbrăcată în alb a mucenicilor.

Pe Tine sfânta Biserică Te mărturisește pe întregul pământ,

Tată al nesfârşitei măriri,

Pe adevăratul Fiul Tău, Unul-Născut, care trebuie cinstit

Și pe Sfântul Duh Mângâietorul ;

Tu, Hristoase, împărat al slavei,

Tu ești Fiul veșnic al Tatălui;

Tu care aveai să Te întrupezi în om pentru a-l mântui, nu Te-ai înfricoșat de pântecele Fecioarei ;

Tu, după ce ai învins acul morţii, ai deschis credincioșilor împărăţia cerurilor ;

Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu în slava Tatălui ;

Credem că vei veni judecător ;

Așadar, Te rugăm vino în ajutorul robilor Tăi pe care i-ai răscumpărat cu prețiosul Tău sânge;

Dăruiește-le slavă veșnică cu sfinții Tăi;

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, și binecuvintează moştenirea Ta;

Și condu-i pe ei și îi înalță până în veac.

În fiecare zi Te binecuvântăm

Și lăudăm numele Tău în veac și în veacul veacului.

Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără păcat să ne păzim ;

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi;

Fie, Doamne, mila Ta peste noi precum am nădăjduit în Tine;

În Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă rușinez în veac! ( Imnul Te Deum al Sfântului Niceta de Remesiana, trad Prof I. G. Coman)

Numele Sfântului Niceta de Remesiana este legat de istoria Bisericii noastre strămoșești, îndeosebi pentru contribuția sa la răspândirea creștinismului pe teritoriul de formare al poporului român. De asemenea, prin scrierile sale întocmite în limba latină, care au apărut și în traducere românească, s-a îmbogățit patrimoniul spiritual al teologiei ortodoxe românești.
Numele său este strâns legat de cetatea în care acesta a păstorit, anume Remesiana, oraș întemeiat de împăratul Traian, care se afla la aproximativ 30 de kilometri est de orașul Naisus (astăzi Niș), într-o regiune deluroasă, pe valea râului Nișava. El a fost păstorul acestei cetăți între anii 366-414.
Sfântul Niceta era originar din Dacia Mediteraneea, Remesiana fiind pământul natal al acestuia. Deși este daco-roman la origine se presupune că acest Sfânt Ierarh și-a petrecut prima parte a vieții în Apus, deoarece folosirea unei exprimări alese, precum și întrebuințarea unor izvoare de limbă latină în scrierile sale, ne îndreptățesc la acest lucru. Cu toate că a scris numai latinește, Sfântul Niceta cunoștea și greaca, cetatea Remesiana fiind într-un ținut unde limba greacă își disputa întâietatea cu limba latină; în calitate de ierarh al acestei cetăți, precum și datorită activității sale misionare, Sfântul Niceta era îndatorat să cunoască ambele limbi.
Printre prietenii săi, se numără și Paulin de Nola, cu care este împreună prăznuit la 7 ianuarie, conform martirologiilor romane. Acest prieten va descrie activitatea misionară a vrednicului ierarh, care a depus un susținut efort de evanghelizare și educare latină a popoarelor din Dacia Ripensis și Dacia Mediteraneea, îmblânzind inimile barbarilor, învățându-i să trăiască în pace și în dreptate, cântând și slăvind pe Hristos. Datorită acestei impresionante opere de convertire la creștinism, Sfântul Niceta s-a învrednicit și de numirea de „Apostol al daco-romanilor”.
În activitatea sa misionară și pastorală, el s-a folosit și de opere scrise, moștenirea literară ajunsă până la noi arătându-l pe autor ca un erudit teolog al timpului, care priveghea cu strășnicie la apărarea dreptei-credințe. pe baza unor manuscrise, Sfântului Niceta i se atribuie următoarele scrieri: Despre diferitele denumiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Despre privegherea robilor lui Dumnezeu, Despre folosul cântării de psalmi, precum și o lucrare care l-a făcut foarte cunoscut pe neobositul apostol, un Catehism pentru cei ce se pregătesc pentru Botez, care ulterior a fost intitulat Cărticele de învățătură .
Sfântul Niceta de Remesiana este cunoscut și pentru calitățile sale de protopsalt, printre imnele bisericești compuse de el fiind așezată la loc de cinste cunoscuta cântare Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, sau pe scurt, Te-Deum, care a pătruns pe teritoriul românesc odată cu misionarii trimiși de autor. Ușor de reținut, cuprinzând pe scurt învățături esențiale mântuirii, de o curăție cristalină a credinței, imnul Sfântului Niceta a fost învățat cu ușurință de străbunii noștri, care l-au lăsat moștenire din neam în neam, ajungând până la noi.
Așadar, Sfântul Niceta de Remasiana este o personalitate remarcabilă a Bisericii Ortodoxe, distingându-se prin rodnica sa lucrare misionară, prin viața sa cea plină de sfințenie, prin scrierile și imnele sale. Predicând și scriind într-o latină clară și simplă. el a fost un factor de romanizare, de unitate și continuitate a populației daco-romane de pe malurile Dunării și din Dacia Mediteraneea. Strălucind ca un soare al dreptei credințe în ținuturile din jurul Dunării, Sfântul Niceta a devenit unul dintre stâlpii mântuirii neamului nostru, credincioșii ortodocși români de astăzi cinstindu-l ca o măreață podoabă a străbunilor noștri.

„Acest imn celebru al Sf Niceta de Remesiana, pe care îl cântă întreaga creștinătate latină în orele sale de reculegere, a răsunat mai întâi într-un colț pierdut  al vechiului ținut Moesia. Aceasta este cea mai frumoasă moștenire a Bisericii care a înflorit aici în vremurile romane. Protestanții îl cântă în traducerea lui Luther iar ortodocșii își unesc vocile preamărind pe Dumnezeu în slujbele oficiate în împrejurări solemne, ce și-au luat numele de la primele cuvinte ale imnului, Te Deum.” (Pr Ștefan Alexe)

Acest imn a fost cântat în biserica parohială în ziua de 1 septembrie (2022) când  s-a oficiat Te Deum cu prilejul  începerii în Biserica Ortodoxă, urmând o veche tradiție biblică și bizantină, a unui nou an bisericesc.

Troparul de la slujba Te Deum-ului reactualizează profeţia citită la 1 septembrie de Mântuitorul din cartea lui Isaia:
Făcătorule a toată făptura, Care ai pus vremurile şi anii sub a Ta stăpânire, binecuvintează cununa
anului bunătăţii tale, Doamne, păzind în pace pe poporul Tău, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ne mântuieşte.

 

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut