Dumnezeu nu ascultă decât rugăciunile fierbinți, care sunt doar cele din inimă.
Odată Avva Zoii din Thebaida se întorcea de la Muntele Sinai și a întâlnit un monah care i s-a jeluit de marea secetă pe care o suferea el împreună cu frații lui la a lor mânăstire.
Avva Zoii l-a întrebat: „Dar de ce nu vă rugați pentru aceasta lui Dumnezeu?”
Iar monahul a zis: „Noi ne-am rugat și am cerut, dar tot nu a plouat. ”
Iar bătrânul Zoii a zis: „Vădit este că nu vă rugați din inimă. Oare vreți să vă arăt că așa este?”
Și atunci Avva a ridicat mâinile la ceruri și s-a rugat. Atunci a început să curgă pe pământ ploaie din belșug.
Văzând acestea, monahul înspăimântat de uimire căzu cu fața la pământ și se închină înaintea Avvei, dar Avva, temându-se de slava cea de la oameni, fugi de acolo.
Domnul însuși grăiește: Cereți și vi se va da vouă (Luca 11:9). Însă buzele cele pline de rugăciune nu ajută dacă în ele nu se află și inima. Inima să se umple de rugăciune, chiar dacă buzele vor fi tăcute. Și atunci Dumnezeu va auzi și va împlini degrabă. Căci Domnul iubește rugăciunile cele din inimă ale oamenilor.

Categories: Articole