Domnul îi trimite pe ucenici doi câte doi, ca să predice, pentru că sunt două porunci ale dragostei: adică iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele.
Domnul îi trimite pe ucenici doi câte doi, ca să predice pentru a ne arăta în mod tacit că nu trebuie să-și asume misiunea de a predica acela care nu are dragoste față de alții.
Bine este spus apoi că i-a trimis înaintea sa în toate cetățile și locurile pe unde avea să treacă (Lc 10,1). De fapt, Domnul îi urmează pe predicatorii Săi, deoarece mai întâi ajunge predica și numai atunci vine Domnul să locuiască în sufletul nostru, când l-au precedat cuvin­tele vestirii, prin care adevărul este primit în minte. Pentru aceasta, Isaia le spune acelorași predicatori: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Dumnezeului nostru (Is 40,3).
Să ascultăm ce le spune predicatorilor atunci când îi trimite: Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului, ca să scoată lurcători la secerişul Său. (Mt 9, 37-38). Pentru un seceriș mare, lucrătorii sunt puțini. Despre acest număr mic nu putem să vorbim fără o tristețe adâncă, deoarece există persoane care ar asculta cuvântul cel bun, însă lipsesc predicatorii. Iată, lumea este plină de preoți, și totuși, destul de rar se găsește cine să lucreze în secerișul Dom­nului. Ne-am asumat oficiul preoțesc, dar nu îndeplinim faptele pe care le comportă oficiul.
De aceea, fraților preaiubiți, cugetați cu atenție la cuvântul Domnului: Rugați pe Stăpânul secerișului să trimită lucrători în secerișul Lui. Rugați-vă voi pentru noi, ca să fim în stare să lucrăm pentru voi așa cum se cuvine; pentru ca limba să nu obosească în a îndemna, iar tăcerea noastră să nu ne condamne, pe lângă Jude­cătorul cel Drept, pe noi, care ne-am asumat oficiul de predicatori. (Sf Grigorie cel Mare)

Categories: Articole