Tămâia este un element fizic care aminteşte de o realitate eternă. Pătrunde în imaginaţia noastră în contexte specifice închinării pe tot parcursul Scripturii. Din revelaţia lui Isaia şi din cea a lui Ioan înţelegem că tămâia semnala închinarea înaintea lui Iahve. În vedenia sa, Isaia L-a văzut pe „Stăpânul şezând pe un tron înalt şi măreţ, marginea mantiei Lui umplând Templul. […] Casa s-a umplut de fum” (Is. 6:1,4). O parte a relatării lui Ioan descrie 24 de bătrâni: „Fiecare avea o harfă şi vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinţilor” (Apoc. 5:8). Explicaţia lui Ioan este un ecou al celei date de psalmist, primul care a folosit comparaţia: „fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta” (Ps. 141:2). (Dicționar biblic)

Categories: Articole