Trecând patruzeci de zile după Naşterea Domnului nostru din pururea Fecioara Maria, a fost adus în biserica legii vechi după obiceiul umbroasei Scripturi, când  bătrânul Simeon a văzut, cu ochi prorocesc, noua putere de mântuire, pe care Dumnezeu a dăruit-o lumii, puterea de mântuire fără de margini a credinţei în Hristos, putere mai tare decât toată puterea legii vechi. Bucuros de această descoperire, bătrânul Simeon a venit în întâmpinarea pruncului Iisus, L-a binecuvântat şi luându-L în braţe, plin de recunoştinţă, şi-a cântat minunata lui cântare de preamărire (Lc 2, 29- 32). Pentru el, Hristos este puterea cea mare de mântuire a lui Dumnezeu în lume, Hristos este lumina tuturor popoarelor, Hristos este slava lui Israel cel vechi şi a lui Israel cel nou.

Viersuind cântarea profetică a bătrânului Simeon, imnografii creștini au circumscris soarelui-luminii-strălucirii mai multe aspecte biblice ale mesianității Domnului Iisus.

(Vecernia mică)

Bucură-te ceea ce eşti cu Dar dăruită, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric; veseleşte-te şi tu bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Slobozitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă şi înviere.

(Litie)

Cel vechi de zile, Care legea de demult în Sinai a dat lui Moise, astăzi Prunc S-a văzut. Şi după lege ca un făcător al legii, legea plinind, în Biserică S-a adus, şi bătrânului S-a dat. Şi primindu-L pe El Simeon dreptul, şi plinirea făgăduinţelor văzându-o săvârşită, cu bucurie a strigat : Văzut-au ochii mei, taina cea din veac ascunsă, care în zilele acestea de apoi s-a arătat lumină risipind întunericul neamurilor celor necredincioase, slavă dând noului Israil celui ales. Pentru aceasta slobozeşte pe robul Tău, din legăturile acestui trup, la viața cea neîmbătrânitoare şi minunată şi fără de sfârşit, Cela ce dai lumii mare milă. 

Căruia slujitorii cei de sus cu cutremur se roagă, pe Acela acum jos Simeon în braţe trupeşte luându-L, a propovăduit cum că Dumnezeu cu oamenii S-a unit, şi Om pe Dumnezeu cel ceresc văzându-L, osebindu-Se de cele de pe pământ, cu bucurie a strigat : Cel ce ai descoperit celor din întuneric lumina cea neînserată, Doamne, slavă Ție. 

Împodobeşte-ţi cămara ta Sioane, şi primeşte pe Împăratul Hristos; închină-te Mariei, uşii celei cereşti; că aceasta scaun de Heruvimi s-a arătat. Aceasta a purtat pe Împăratul slavei, nor al luminii este Fecioara, purtând în mâini pe Fiul cel mai-nainte decât luceafărul. Pe Care luându-L Simeon în braţele sale, L-a propovăduit popoarelor, Stăpân a fi El vieţii şi morţii, şi Mântuitor lumii.

Cel ce Se poartă pe Heruvimi, şi Se laudă de Serafimi, astăzi în dumnezeiasca Biserică, după lege fiind adus, în braţele bătrânului ca pe un scaun şade. Şi de la Iosif primeşte daruri lui Dumnezeu cuvioase, ca o pereche de turturele nespurcata Biserică, şi pe poporul cel nou cel ales din păgâni, şi doi pui de porumbel, ca un Începător legii celei vechi şi celei noi. Şi sfârşitul făgăduinţei celei către sine Simeon luând, binecuvântând pe Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, semnele pătimirii Celui dintr-însa mai-nainte le-a spus, şi de la Dânsul a cerut slobozire, strigând : Acum mă slobozeşte, Stăpâne, precum mai-nainte Te-ai făgăduit mie; că Te-am văzut pe Tine, Lumina cea mai-nainte de veci, şi Domnul Mântuitorul poporului celui cu numele Tău numit.

(Utrenia)

Să pice norii apă, că Soarele pe nor uşor fiind purtat, a venit pe mâinile cele preacurate, Hristos în Biserică ca un prunc. Pentru aceasta credincioşii să strigăm : Să cântăm Domnului, că cu slavă S-a proslăvit.

Cunoscând dumnezeiescul bătrân slava cea mai-nainte arătată dedemult proorocului, şi văzând pe Cuvântul pe mâinile Maicii ţinut, o ! Bucură-te Curată, a strigat. Că ţi ca un scaun pe Dumnezeu, lumina cea neînserată, şi Care pe pace stăpâneşte.

Plecându-se bătrânul şi dumnezeieşte atingându-se de tălpile celei ce n-a ştiut de nuntă, şi Maicii lui Dumnezeu, a zis : Foc porţi Curată, înfricoşezu-mă, a lua în braţe pe Dumnezeu lumina cea neînserată, şi Care pe pace stăpâneşte.

Curăţitu-s-a Isaia, luând cărbunele de la Serafim, bătrânul a strigat Maicii lui Dumnezeu : Tu ca un cleşte cu mâinile mă luminezi, dându-mi pe Acela pe Care porţi, Lumina cea neînserată, şi Care pe pace stăpâneşte.

Lumină spre descoperirea neamurilor Te-ai arătat Doamne, pe nor uşor şezând, Soarele dreptăţii, legea cea din umbră plinind, şi arătând începătura Darului celui nou. Pentru aceasta pe Tine văzându-Te Simeon, a strigat : Din stricăciune mă slobozeşte, că Te-am văzut astăzi.

(Acatist)

Fiind purtată de putere dumnezeiască ai venit la Sfânta cetate, Ierusalim, Preasfântă Fecioară, ca o zi luminoasă, arătându-L întregii lumi pe Hristos, Soarele Dreptății. Pentru aceasta în chip vădit te-ai arătat prestol de Heruvimi, înălțat prin fecioreasca slavă, căci în mâna ta porți pe Împăratul Slavei, în fața Căruia stau în chip nevăzut Serafimii cei cu câte șase aripi, împreună cu toate puterile cerești cântând: Aliluia!

Vino, lumină pururea strălucitoare, care ai luminat biserica lumii vechi cu lumina harului;
Vino, făclie nestinsă, care întru întâmpinarea ta ai luminat sufletele credincioșilor cu lumina lui Hristos;
Vino, că porți cu mâinile Focul Ceresc, ca prin tine să se aprindă în locul cel sfânt frumusețea și sfințenia;
Vino, lumină neînserată, că ai născut în chip nestricat, fiind pururea Fecioară, ca prin tine să se vestească mântuirea până la marginile pământului;

Lumină spre descoperirea neamurilor ai fost, Hristoase, Soarele dreptății, pe nor purtat, precum Simeon astăzi a proorocit că vei fi începătură de nou har, din Egipt și până la marginile lumii, că Tu ești Izvorul Vieții și Lumina oamenilor, pentru că lumina luminează întru întuneric și întunericul nu o cuprinde. Cu această lumină a dumnezeirii Tale luminează și întunericul sufletelor noastre, pentru ca toți să aprindem în inimă lumina virtuților și împreună cu Simeon și cu Ana să-Ți cântăm Ție și Preasfintei Maicii Tale unele ca acestea:
Vino, Iisuse, Lumina lumii, pentru ca în lumina Sfinților Tăi să ne luminezi pe noi;
Vino, Hristoase Mântuitorule, Care locuiești întru Lumina cea nepătrunsă, pentru ca în lumina Feței Tale să ne îndumnezeim;
Vino, Soarele Dreptății, pentru ca în zilele Tale să strălucească adevărul și pacea pe pământ;
Vino, Lumină Sfântă, pentru ca să ajungă în inimile noastre focul credinței și iubirii Tale;
Vino, Împărate ceresc, pentru ca binecuvântată și prealuminată să fie venirea Ta;
Vino, Ziditorule și Stăpâne, pentru ca având aprinsă făclia curăției să ieșim întru întâmpinarea Ta;
Vino, Lumină lină și neînserată, pentru ca în liniște și în pace să trăim toate zilele vieții noastre

Cântând, o, Maica lui Dumnezeu, venirea întru întâmpinarea ta a întregii lumi în Biserica Domnului, lăudăm nespusa ta curăție feciorească, ne închinăm Soarelui Dreptății, Hristos, Ce a răsărit dintru tine, Îl privim împreună cu Simeon și Îl primim în brațele noastre. Împreună cu Ana mărturisim dumnezeirea Lui, cu Iosif Îi aducem în dar doi pui de porumbel, adică sufletul și trupul nostru, și precum fecioarele înțelepte, luminat înfrumusețăm candelele sufletelor noastre și făclii aprinse de fapte bune lui Hristos, Lumina cea Adevărată, Ce S-a arătat lumii, Îi dăruim, iar astăzi, împletind precum florile coroană de cântări, îți aducem aceste laude:
Vino, palat purtător de Lumină al Stăpânului, ca prin darul tău să ne faci pe noi locaș al Duhului Sfânt;
Vino, Fecioară mai luminoasă decât dimineața, ca să fim și noi fii ai zilei până la sfârșitul vieții;
Vino, soare care porți pe Tatăl Luminii, ca și pe noi să ne luminezi cu darul tău;
Vino, o, Fecioară Marie, ca să luminezi sufletele noastre întunecate de patimi.

Categories: Articole