Timpul cel mai potrivit pentru trimiterea Duhului și pentru venirea Sa asupra noastră era acela care a urmat după înălțarea lui Hristos la cer.
Într-adevăr, atât timp cât Hristos încă trăia cu trupul Său împreună cu frații, după părerea mea, El însuși le împărțea tot binele. Însă când a sosit momentul stabilit de a urca la Tatăl ceresc, era necesar ca El să fie prezent în mijlocul celor care îl urmau prin Duh și să locuiască prin credință în inimile noastre, pentru ca, avându-L în noi, să putem spune cu încredere: „Avva, Părinte” și să practicăm cu ușurință orice virtute; de asemenea, să fim aflați puternici și invincibili împotriva curselor diavolului și a atacurilor oamenilor, din moment ce îl aveam pe Duhul Sfânt Atotputernic.
Într-adevăr, este ușor de demonstrat cu mărturii atât din Vechiul, cât și din Noul Testament că Duhul îi transformă într-o altă natură pe cei în care locuiește și îi reînnoiește în viața lor.
Samuel, inspirat, adresând cuvântul lui Saul, spune: Atunci va veni peste tine Duhul Domnului și vei prooroci și tu cu ei și te vei face alt om. (1 Regi 10,6). Apoi, Sfântul Pavel spune: Iar noi toți, privind ca în oglindă, cu fața descoperită, slava Domnului, ne prefacem în același chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. (2Cor 3,18).
Vezi cum Duhul, pentru a spune așa, îi transformă într-o altă imagine pe cei în care locuiește? Într-adevăr, El poartă cu ușurință de la gustul lucrurilor pământești la cel al unicelor lucruri cerești și de la o timiditate slabă la o tărie de suflet plină de curaj și de mare generozitate. Ucenicii erau așa de dispuși și așa de întăriți în suflet de Duhul Sfânt încât nu erau deloc învinși de asalturile persecutorilor, ci erau uniți puternic cu iubirea lui Hristos.
Așadar, este adevărat ceea ce spune Mântuitorul: Este mai bine pentru voi ca Eu să mă duc. (In 16,7). Într-adevăr, acela era timpul în care trebuia să coboare Duhul Sfânt. (Sf Chiril al Alexandriei)
Categories: Articole