Zis-a un stareț: „Toți suntem datori a stă înainte, la Judecata cea nefățarnică a lui Hristos. Și fiecare din voi va da răspuns pentru cele ce a făcut, ori bune, ori rele. Să acopere darul Tău, Doamne, toate stricăciunile noastre, în ziua descoperirii celor ascunse, când fiecare își va purta faptele sale înaintea ta, Dreptule Judecător. Drepții își vor aduce înfrânările cele iubite, iar păcătoșii, patimile cele rele și de rușine. Gura fiecăruia va tăcea înaintea Judecătorului celui drept și nu va fi nevoie cineva să fie întrebat, fiindcă tot trupul va fi atunci că oglinda și se vor vedea toate faptele luminos, închipuite pe trupul fiecăruia și puse înainte, spre vederea tuturor. Deci, din trupurile celor curați se vor ivi înfrânările și ostenelile, iar din trupurile celor necurați se vor arăta necurăția și ticăloșia cea multă. Și la aceasta să vă încredințați, din pilda aceasta să vă încredințați, din pilda aceasta, ce se va arăta mai jos: Roadele pomilor sunt ascunse înlăuntrul lor, iar cu zilele de primăvară se ivesc afară și încălzindu-se încetișor, cu vremea, înaintea tuturor, ies la iveală, spre vedere. Deci, dacă luna aprilie poate să facă oricând, ca vântul cel cald să scoată florile din pomi și cu îmbrăcămintea cea de taină să le îmbrace pe din afară, la arătare, apoi, cu atât mai mult va face aceasta Domnul, poruncind tuturor trupurilor noastre că, în ziua Judecății, să-și arate tainele cele dinlăuntru, punând , înaintea ochilor tuturor, faptele și cuvintele și gândurile, faptele ca pe niște roade, iar cuvintele și gândurile ca niște frunze?

Categories: Articole